Înger şi demon

Ai suflet de lumină
Şi viaţa-ţi pare plină,
Când înger ai, de sfetnic
Şi-n tot ce faci, eşti vrednic.
Iubirea-ţi e curată,
În inimă şi faptă,
Rosteşti doar adevărul
Şi cântec îţi e dorul.
Când întâlneşti obstacol,
Nu cauţi vrun oracol,
Ci gândul de sub frunte,
E un izvor de munte.
Cu îngerul în tine,
N-ai îndoială-n bine,
Iar, răul, de-ţi surâde,
Te-nchini şi se ascunde.

Se stinge bucuria
Când îngeru-ţi dispare.
Din neguri, simţi făclia,
Când demonul ţi-apare.
Îţi arde crunt înuntru
Şi-ţi sfredeleşte firea,
În bine, vezi urâtul
Şi-ţi amorţeşti simţirea.
Viaţa-ţi devine fiere,
Miroase-a motăciune,
Iubirea e durere,
Fapta-ţi e sticăciune.
Credinţa e uitată
Malefică-i plăcerea,
Iubirea e furată,
Iar, casa-ţi e tăcerea.

Omul, născut în păcat,
Trăieşte îngemănat
Cu îngerul, în suflet,
Cu demonul, în urlet.
Prin înger, omul speră,
Prin demon, el prosperă.
E greu s-alegi doar unul,
Cei doi, fiind eternul.