Trec uneori pe strada amintirii,
Ce nu-i trecuta in ghidul pentru toti,
E pietruită cu soare cald şi umbre
Şi ocroteste sufletele dragi de vii şi morţi.
Are deschideri spre lumini de zare
Sau se-ngustează in faţa porţilor uitate,
E străjuită de copaci în floare
Deşi-ntâlneste iazul, de lacrimi uscate.
La curba gândului de sine,
E colt de rai cu iarba crudă şi cu maci,
Acolo susură izvorul răcoros de bine
Ce-adăposteşte visele, chiar dacă taci.
Pribeag drumeţ, pe dealul vieţii
Mă simt şi eu, prin amintiri,
Dar cred, că zorii dimineţii
Vor mai aduce împliniri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu