CIOBURI DE IUBIRE

DIN FOCUL MISTUIND IUBIRE
NISIPUL PRINDE VIAŢĂ ŞI LUMINĂ,
SE CONTOPEŞTE CU DESTINUL
ŞI-MBATĂ SUFLETUL, CA VINUL.

EŞTI CÂND ÎN ZBOR SPRE ZĂRI
CE-S NECUPRINSE DE NORII CU
PARFUM DE FERICIRE
SAU EŞTI VULCANUL CLOCOTIND
DE LAVA SÂNGERÂND NEFERICIRE.

ÎN TIMP, TE UIŢI PE TINE
VAS DE STICLĂ
ŞI STRĂLUCEŞTI ÎN SOARE GOL,
IAR, GESTUL TANDRU TE DESPICĂ
ÎN MII DE CIOBURI CĂUTÂNDU-ŞI
UMBRA CÂND ERAM NOI DOI.

„NOI DOI”, E GEAMĂT DE SINGURĂTATE
CE-ŞI CAUTĂ CU DISPERARE JUMĂTATE
DIN VISELE CE-S SPARTE ŞI TOPITE
CA VASELE DE STICLĂ ARUNCATE
CĂ-S CIOBITE.

SĂ NU PLÂNGI, VAS AMAR DE STICLĂ!
SĂ TE-OGLINDEŞTI ÎN CIOBURI
CA ŞI-N SUFLET,
CĂ ORICE CIOB E BOB DE PIETRICICĂ
CE-A STAT SĂ SE TOPESCĂ
ÎN IUBIREA CE-A TRĂIT ÎN VAS DE STICLĂ.