- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Rodica Plamada [Acidora ]
La ceas de taină, printre gânduri,
mă simt copil şi cred că poţi,
să-mi înţelegi dorul din rânduri
scrise cu lacrimi, şir de nopţi.
Eu cred în tine, Moş Crăciune,
eşti steaua ce rămâne-n noi,
dacă, ferim de stricăciune,
viaţa trăită în nevoi.
Mi-e dor de bradul împodobit
cu vise calde-n lumânări,
mi-e dor de gerul înzăpezit,
topit în suflete chemări.
Adu-mi ninsori cu fulgi cărunţi
şi râs vioi în zile dulci,
lumina ce netezeşte frunţi,
speranţa-n mâine să-mi aduci.
Acum, în ceas de sărbătoare
mă simt iarăşi copil şi-ţi cer:
să-mi pui în suflet alinare
la ceas de rugă către Cer.
Frumoasa Ruga catre Cer,,,
RăspundețiȘtergereMultumesc pt vizita si apreciere!
RăspundețiȘtergereVa mai astept cu drag.