Scrisoare către Moş Crăciun

dar pentru sufletul meu
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Rodica Plamada [Acidora ]



La ceas de taină, printre gânduri,
mă simt copil şi cred că poţi,
să-mi înţelegi dorul din rânduri
scrise cu lacrimi, şir de nopţi.

Eu cred în tine, Moş Crăciune,
eşti steaua ce rămâne-n noi,
dacă, ferim de stricăciune,
viaţa trăită în nevoi.

Mi-e dor de bradul împodobit
cu vise calde-n lumânări,
mi-e dor de gerul înzăpezit,
topit în suflete chemări.

Adu-mi ninsori cu fulgi cărunţi
şi râs vioi în zile dulci,
lumina ce netezeşte frunţi,
speranţa-n mâine să-mi aduci.

Acum, în ceas de sărbătoare
mă simt iarăşi copil şi-ţi cer:
să-mi pui în suflet alinare
la ceas de rugă către Cer.